
Oricui are (și) profesia de mediator i-a trecut prin cap la un moment dat, nu o schijă ci o întrebare esențială despre mediere. „Care este stadiul? Unde ne aflăm?” O dilemă la care fiecare este capabil să-și dea singur un răspuns. Ar trebui. Căci nu poți spune că ai trecut prin viață ca o gâscă. Măcar de rușine să nu spui asta. Trebuie să fii capabil de a da acest răspuns, fie și doar pentru sinele tău, în șoaptă dacă vrei.
Ai absolvit măcar o facultate, chiar dacă nu de drept și ai făcut niște cursuri de pregătire. Nu ajungi mediator ca și cum ți-ai cumpăra niște țigări. Evident că și eu mi-am pus și am și niște răspunsuri. Dar ale mele mai la urmă, să vedem ce zic alții.
Medierea, un proiect care trebuie resuscitat
Am citit pe blogul „Mediator Gianina Clop” – din Oradea – un articol, despre resuscitarea medierii, republicat pe site-ul VeDem Just. Și bine că a avut cineva această idee, altfel blogspotul doamnei ar fi trecut (poate) neobservat. Punctul de vedere al Gianinei Plop mi se pare corect. Căci nu trebuie să stai să judeci fiecare cuvânt. Dacă ești preocupat de destinul profesiei de mediator nu ai cum să nu observi că măcar la suprafață ceea ce spune distinsa doamnă este veridic.
Vă invit și eu să intrați pe site-ul Consiliului de Mediere și să înțelegeți nu neapărat că este un regres în profesie. Dacă ar fi măcar un status quo!… În mod logic, uitați-vă pe secțiunea comunicatelor de presă. Priviți în ansamblul site-ul și veți realiza că este ca o grădină părăsită. Plină de lipsă de informații. Un mediator naiv și de bună credință ar fi derutat. Ar înțelege că de fapt activitatea de mediere reflectată pe site este chiar locul unde nu se întâmplă nimic.
Or, în condițiile acestea, când însăși mediatorii sunt orbiți de activitatea (in)vizibilă de pe site, ce am putea spune despre cei cărora li se adresează medierea!? Adică justițiabililor, celor care ar fi în căutarea unei astfel de soluții…
Din proprie experiență vă zic că ei, cei cu litigii, care și-ar dori rezolvarea problemei lor într-un alt mod decât risipindu-și energiile prin judecătorii, ei sunt și mai derutați! Aș putea spune că plictisiți.
Spunea Gianina la un moment dat că medierea nu este la zero, ci la sub-zero. O exprimare plastică…

Profesia de mediator în România
Dacă vrei să te faci mediator, să urmezi vreun curs de formare, vei da un search pe Google. Vei încerca să afli amănunte. Logic, vei căuta să afli informațiile cele mai actuale. Și vei da de site-uri vechi, cu pagini scrise în urmă u câțiva ani și care te vor duce toate la o singură concluzie: liniște și pace!
Eventual vei găsi site-ul ADR Center Romania. O filială a celor de la ADR Centr Global, organizație care-și propune să introducă și să promoveze medierea. Doar că unui public „mai din popor” îi vor fi (cred eu) mai greu accesibile informațiile. Senzația mea este că din start se dorește clientelă doar din rândul marilor companii, a multinaționalelor. Mă rog, s-ar putea să fie doar o senzație.
Cum am spus, Google va arăta doar site-uri cu conținut vechi… Medierea în România? Ca o grădină nelucrată, cum am mai spus…
N-am stat acum să caut un curs de formare pentru profesia de mediator. Am convingerea că nici nu prea mai sunt doritori. Oricum, nu mai este acea frenezie din urmă cu câțiva ani când erau suficienți cei care-și doreau o alternativă la profesia lor de bază. Sau un venit suplimentar.
Acum, am senzația, ca să scoți un „rând de mediatori”, să-i bagi într-o sală de curs și să le ei banii de formare și să le dai o diplomă, cam ai de muncit! Caută și convinge!
Mediatorii din România, cam invizibili în Europa
Vă spun despre un articol foarte fain al avocatului Dorin Ilie, el însuși mediator și publicat pe blogul personal. Respectiv e vorba de faptul că România este dată ca exemplu negativ în Europa în ceea ce privește medierea. Concluzia articolului este clară și probabil o bănuiți. Dar nu este vorba numai despre profesia de mediator în România.
Mediatorul Ilie Dorin se folosește de un raport publicat de Parlamentul European la sfârșitul lui 2018 și care face o analiză a felului în care statele membre sprijină și folosesc procedura de mediere. De fapt este lăudată o singură țară, respectiv Italia. Celelalte, în general, se spune în raport, deși la modul declarativ sprijină profesia de mediator, în realitate lasă ca medierea să fie absolut voluntară. Ceea ce nu este favorabil ca procedeul să prindă contur și popularitate.
Ideea care ar trebui aplicată este cea de easy-out, adică medierea să fie obligatorie dar să te poți retrage când dorești.
România este menționată în mod deosebit. Se arată că ar fi trebuit introdusă o schemă de obligativitate asemănătoare modelului italian. Astfel nu ar fi existat problemele de constituționalitate din 2014 și 2018.
Cum văd eu profesia de mediator…
Aș putea să spun că medierea a fost confiscată de avocați. Probabil însă că aș exagera. Mă gândesc că în Italia, unde avocații sunt de drept mediatori, iată, conform raportului citat în textul lui Dorin Ilie, medierea este în creștere. Chiar un succes. Or, atunci, înseamnă că nu neapărat aici este problema. Nu neapărat avocații sunt cei care pun bețe în roate profesiei.
Deși, în parlament, mare parte dintre cei care au contribuit la aspectul legii sunt avocați. Teoria (de)conspirației spune că aceștia au avut astfel tot interesul ca medierea să rămână așa cum este acum. O cenușăreasă. Astfel, să cadă la Curtea Constituțională. Este un punct de vedere.
Și totuși. Eu zic că este loc pentru toată lumea. Pe aceeași stradă pot fi birouri diferite. Un mediator, un notar, un avocat… Altceva ar trebui schimbat. Ceva ce, mă tem, s-ar putea să dureze mult prea mult ca să ne mai putem bucura, noi, cei din generația actuală…
» Scurt istoric despre mediere. Primul mediator și profesia de azi…
» Divort la mediator, notar, primărie? Sau în instanță