Rândurile de față sunt despre esența unui birou de mediator și ceea ce înseamnă medierea. Sintetic. Despre procedură, acum, după câțiva ani, cu accente personale… (și scris într-un stil accesibil majorității, textul este destinat în primul rând celor fără studii juridice)
Să mergi la un birou de mediator pentru a-ți rezolva problemele, pentru stingerea unui conflict este una dintre cele mai bune decizii. Cred că asta ar trebui să rețineți în primul rând despre mediere ca principiu. În fondul ei, medierea este ceva nemaipomenit. Să mergi să te judeci cu cineva în instanță se poate oricând, dar să te înțelegi cu el în fața unui mediator asta presupune și o anumită tărie de caracter. O altă înțelegere a situației. De fapt, se deschide o nouă perspectivă asupra viitorului.
Marea problemă a medierii, cel puțin în România, este, însă, încă lipsa ei de popularitate. Oamenii încă nu știu mare lucru. Mă efer la cei mulți. Justițiabilii privesc medierea ca pe ceva cu totul străin. Ba, mai mult, există percepția că un mediator este cam ca un avocat. Aproape același lucru, dar ceva mai ieftin. Fals, veți vedea în continuare!
» Vezi avantajele procedurii de mediere. Sau la ce este bun un mediator, dacă vreți…
Declanșarea procedurii de mediere
Condiția esențială a inițializării procedurii de mediere este aceea de voință. Adică ambele părți aflate într-un conflict trebuie să-și dorească acest lucru. Să-l accepte. Primul pas este așadar acordul de voință al ambelor părți.
Invitația la mediere
În cazul în care cel puțin una din cele două părți aflate în conflict își dorește o rezolvare amiabilă a litigiului se poate adresa unui birou de mediator. Solicită invitarea celeilalte părți. Mediatorul, pe baza solicitării acesteia expediază invitația, discută cu partea la telefon și eventual se stabilește data când va avea loc medierea propriu-zisă.
Trebuie reținut că în această variantă pot exista două situații:
- Partea invitată la mediere poate să refuze. Pur și simplu nu o interesează stingerea conflictului într-un birou de mediator. Este o situație regretabilă dar nimeni nu o poate obliga, medierea este o metodă alternativă și facultativă.
- Dacă partea acceptă medierea, atunci cele două părți se vor întâlni la respectivul birou de mediator.
Medierea în timpul derulării procedurii de judecată
Legea permite celor două părți să se adreseze unui mediator pentru soluționarea conflictului, chiar dacă litigiul dintre acestea se află deja pe rolul instanței de judecată. Și indiferent dacă este vorba de o speță civilă sau una penală. Bineînțeles, cu condiția ca natura conflictului să permită acest lucru.
Mai cu seamă în cadrul proceselor penale există o categorie de infracțiuni care se pot stinge pe calea medierii. Legea nu permite ca orice infracțiune să fie stinsă prin mediere. La fel, deși există mult mai puține restricții, nu toate spețele civile pot fi rezolvate la un mediator.
Ședința de informare despre mediere
În opinia mea, desfășurarea acestei ședințe a devenit o excepție. Ședința de informare era ceva cu titlu gratuit și își avea sensul în primii ani de implementare în România a profesiei de mediator. Apoi, a fost o condiție obligatorie pentru o scurtă perioadă de timp când medierea avea caracter obligatoriu.
Astăzi, nu știu dacă ea își mai are rostul.
Practica de zi cu zi a unui mediator. Medierea gulerelor albe
În practică, declanșarea procedurii de mediere este mai simplă. De regulă se primește un telefon (sau un e-mail) și se stabilesc detaliile. În cele mai multe cazuri la mediere apelează oameni instruiți. Aceștia deja au luat cunoștință despre avantajele oferite de un birou de mediator în comparație cu soluționarea litigiului într-o instanță judecătorească.
De cele mai multe ori, părțile deja au discutat între ele. În principiu cam fiecare știe ce vrea. De regulă, cuplurile care divorțează deja s-au informat despre ce înseamnă să ajungi la mediator. Pretențiile fiecărei părți sunt în cea mai mare măsură definite deja. Mai mult, fiecare este deja în cea mai mare parte de acord cu dorințele celuilalt.
Situațiile de mai sus se întâlnesc în cea mai mare parte a practicii unui birou de mediere. Asta pentru că oamenii instruiți percep diferențele. Realizează avantajele în comparație cu cele dintr-o sală de judecată.
Din păcate, cele mai multe conflicte se rezolvă tot prin sistemul judiciar clasic. Cred că nu neapărat din cauza lipsei de informare, cât mai ales datorită mentalității românești. Medierea presupune în primul rând compromis. Capacitatea de a face un compromis nu este ceva cu care te naști. Acest lucru se dezvoltă în primul rând prin educație. Prin spirit, prin cultură generală, atribute puternic deficitare la societatea românească.
Desfășurarea unei ședințe la mediator
Cum spuneam, practica medierii arată că părțile cam știu despre ce e vorba și în fond au nevoie de concretizarea compromisului pe care într-o măsură importantă l-au realizat deja.
Dacă e vorba despre un divorț, la mediere ajung cuplurile educate și super educate. Acestea intuiesc destul de exact finalitatea actului încheiat de mediator. Le lipsesc însă detaliile și mijloacele de punere în practică a voinței lor. La fel, nu știu cum se implementează acordul lor pentru după ce vor obține divorțul..
De asemenea, litigiile privind datoriile bănești sunt „ușor” de mediat. Debitorul și creditorul și-au cristalizat deja intențiile. Au stabilit ratele și le-au eșalonat în principiu. Le lipsește un instrument nu neapărat de aplicare, ci de consfințire al intențiilor lor. Cum spuneam, dacă au venit la mediere știu ce înseamnă…
Aș mai aminti despre medierile în cauze penale. Surprinzător, un mediator are un rol determinant în finalizarea acestor spețe. Culmea, îmi amintesc că infractorul avea deja cunoștințe despre cum se poate împăca. De cele mai multe ori era instruit chiar de către un avocat să recurgă la un mediator. Părții păgubite îi era ceva mai greu să realizeze că își poate recupera prejudiciul chiar și prin încheierea unui acord de mediere. În continuare, despre actul final eliberat de un mediator.
Acordul de mediere
Scopul final al unei ședințe de mediere este încheierea acordului de mediere. Acesta este actul care consfințește voința celor două părți de a-și lichida neînțelegerile precum și modul în care o vor face. De exemplu, în cazul unui divorț, acordul de mediere eliberat de mediator cuprinde inclusiv zilele când părinții stau împreună cu copiii, pensia alimentară dacă există și în ce condiții va fi plătită.
Un acord de mediere în penal va include până și modul în care se va recupera prejudiciul. Și că plângerea penală nu va fi retrasă dacă prejudiciul nu este recuperat în forma stabilită de cele două părți la mediator.
Acordul de mediere nu are limită de valabilitate. Este ca un contract, ba chiar așa ar putea fi numit, el fiind de fapt finalitatea unei tranzacții. Practica mi-a demonstrat că multe cupluri care au ales să divorțeze, nu au mai introdus totuși acordul spre încuviințare la instanțele de judecată. Și nu au mai divorțat, până la urmă. Mă gândesc că existența acelui acord de mediere era ca o presiune pe ei, de a-și revizui purtarea, de a-și controla reacțiile și, în cele din urmă, de a-și păstra familia.
Acordul de mediere poate să nu aibă 100% legătură cu dreptul civil, cu dreptatea care s-ar putea face prin instanță. De exemplu, dacă în cazul unei moșteniri ai avea dreptul la o treime din succesiune, prin acordul de mediere această cotă ar putea fi modificată. În sus sau în jos, cum vor părțile.
Dacă prin rezolvarea unei instanțe soțul divorțat ar avea dreptul (presupunem) la a-și vedea copilul o dată pe săptămână, părțile ar putea conveni ca întrevederea să fie zilnică. (Am avut un astfel de caz!) Aceasta este frumusețea medierii, ceea ce simțim că vrem să facem, chiar o facem. Evident cu respectarea interesului superior al copilului și fără a tranzacționa drepturi de care nu dispunem sau care nu se pot tranzacționa. (De exemplu numele persoanei.)
Forța juridică a unui acord de mediere
N-am să intru în detaliile juridice care să releve forța juridică unui acord de mediere. Voi reveni însă cu articole lămuritoare, către care voi face trimiteri din acest text. Voi expune însă esența, suficientă pentru a scoate în evidență capacitatea juridică a unui acord e mediere astfel de act încheiat într-un birou de mediator autorizat.
În principiu, ar trebui să rețineți un aspect: un acord de mediere are valoarea unui înscris sub semnătură privată, care în anumite circumstanțe poate deveni chiar titlu executoriu.
Dacă ne referim la acordurile de mediere încheiate în cazul unor divorțuri, de departe cele mai multe spețe pentru mediere, trebuie lămurit din capul locului un aspect extrem de important. Mediatorul nu pronunță divorţul, el întocmeşte un act (acord) prin care sunt puse la punct câteva aspecte ale divorțului. Acestea se referă la efectele divorțului, respectiv exercițiul drepturilor părintești, domiciliu…
Acordul negociat și eliberat de mediator se supune instanței care va verifica legalitatea lui. Adică dacă respectă normele de drept, de formă, de conținut, dacă nu aduce atingere drepturilor și libertăților… Practic instanța nu ia în discuție conținutul acordului, se poate decide orice în el atât timp cât este legal. Atât timp cât este respectat interesul superior al copiiilor. Cât timp sunt respectate drepturile și libertățile altor persoane sau nu se negociază drepturi de care nu se poate dispune!
Dacă este vorba despre un alt gen de acord de mediere, el poate fi chiar și titlu executoriu pentru situațiile în care nu sunt respectate clauzele stabilite. Cu condiția ca respectivul act să fie supus autentificării de către un notar sau un avocat. Chestiunea este relativ simplă. Mediatorul sau părțile supun acordul spre autentificare către un avocat asupra căruia părțile convin și gata, acesta devine titlu executoriu!
» Explicații la nivel juridic găsiți pe juridice.ro despre modificările aduse la Legea medierii
Acordul de mediere „din penal”
Ca să fiu mai concis, medierea poate interveni în spețele unde este posibilă împăcarea părților. Dacă retragerea plângerii penale poate stinge conflictul, atunci și medierea este posibilă.
Părțile pot apela la un mediator indiferent de faza în care se află procesul. Înainte de trimiterea în judecată sau în timpul acestuia, cu condiția să nu fi fost pronunțată o sentință definitivă.
Proces verbal de închidere a medierii Certificat de informare
Certificatul de informare se eliberează atunci când părțile trebuie să se informeze despre avantajele medierii, la recomandarea instanței. Dar, sincer, am eliberat doar câteva, și asta la început. Demult. Când pentru anumite spețe, pentru a ți se admite cererea de chemare în judecată trebuia să faci dovada că știi despre mediere. Că ai încercat să rezolvi litigiul prin mediere.
Acum, nu mai țin minte când mi s-a cerut așa ceva. Asta pentru că părțile care se prezintă la biroul de mediator chiar doresc să-și rezolve disputa. Indiferent în ce ar consta aceasta; divorț, eșalonare de datorii, stingerea prejudiciului, retragerea plângerii penale, etc.
Procesul verbal de închidere a medierii
Conform legii, se eliberează în situația în care doar una dintre părți se prezintă la mediere. Aici ar trebui să spun că da, există destul de multe situații care impun eliberarea unui proces verbal. Aceasta pentru spețele în care, opinez eu, doar una dintre părți își dorește medierea cu adevărat.
Am întâlnit nenumărate cazuri în care (în general la divorțuri, adică aproape în totalitate) unul dintre soți dorea medierea iar celălalt nu. Dar, cel care dorea, cred că nu era suficient de informat. Avea impresia că un mediator este ceva asemănător cu un organ de poliție, că-i trimite invitație celuilalt, iar acesta trebuie să se prezinte.
Situația de mai sus trebuie lămurită: la mediere nu poți aduce pe nimeni cu forța! Nu poate fi obligat nimeni să-și rezolve o dispută în mod amiabil. Cel puțin la acest stadiu al legislației.
Prin urmare, insist, procesul verbal de închidere a medierii ar trebui să se acorde doar în situația în care o parte se prezintă la mediere iar cealaltă nu. Procesul verbal eliberat va servi părții în instanță, își va dovedi astfel încercarea de a rezolva conflictul pe cale amiabilă.
În practică însă am eliberat procese verbale în cele mai multe situații. Chiar dacă (în opinia mea) nu era necesar, așa am fost învățat la cursuri. (Am fost instruit de Zeno Șustac, un mediator excelent.)
Și, da, cred că este o idee bună. Eliberarea unui proces verbal de închidere a medierii certifică încă o dată rezultatul acesteia. Procesul-verbal sintetizează totul, că aceasta a eșuat sau nu. Dacă s-a desfășurat, care este rezultatul medierii, foarte pe scurt. Este o super certificare a ceea ce s-a întâmplat în biroul de mediator. Un sigiliu în plus dacă vreți. Mi se pare o idee bună.
Cam acestea, cele expuse în textul de față, ar fi cele mai importante aspecte ale derulării unei proceduri de mediere. Și, acum, după câțiva ani de la debutul meu în profesie, pot să spun că un birou de mediator va fi, foarte curând, ceva atât de obișnuit în societate precum unul de avocatură, un cabinet de notar.
Sunt absolut convins că profesia de mediator se va impune decisiv și în România. Doar că, așa cum suntem noi obișnuiți, înainte de asta ne mai fâțâim puțin, ne arătăm talentele…