Un nou stil de mediator sau medierea privită cu alți ochi…

mediator Timisoara
Ar trebui ca medierea sa fie privită cu alti ochi. Un mediator ar trebui sa se gandeasca mai mult la a elimina stresul unor discutii...

Am luat decizia să renunț la masa aceea mare din biroul de mediator. La scaunele reci și impersonale. La ambianța de birou plin de hârțoage, dosare, în care să ghicești că sunt ascunse o mulțime de drame. Vieți descrise prin numere de dosar și copii după acte. Decizii de divorț, rate neplătite, convenții și tot soiul de tranzacții. Ok, și ce pun în loc? Mai întâi trebuie să înțelegeți de ce fac schimbarea.

Vechea idee despre pace și conciliere

Când urmam cursurile de mediator am învățat că ne trebuie o masă suficient de mare astfel încât între părți să fie măcar un metru și jumătate. Mi-aduc aminte că am și întrebat de ce? Păi, gândiți-vă că părțile aflate în conflict se enervează și mai vor să-și dea câte una. Așa, dacă distanța dintre ele este mai mare decât o lungime de două brațe întinse… sunt șanse mai mici să se atingă.

N-am comentat, or fi știind ei ceva, cei care țineau cursurile de mediere! Mi se părea că are logică. Adică rolul unui mediator ar fi acela să aducă pace între doi inși care abia așteaptă să se păruiască!? La mine la birou?

La cursuri simulam întâlniri. Și, da, încercam să ne-nchipuim fiecare cam cum ar reacționa într-o astfel de situație. Ne schimba cu rândul, eram pe rând părți, apoi mediatori. Simulam conflicte în care aveau loc negocieri. Purtam chiar și negocieri cu una din părți, iar cealaltă aștepa pe hol. Apoi ieșea prima și intra cel care aștepta. După care, rolul de mediator era cel clasic. Adică doar el știa cam până unde erau dispuși cei doi să cedeze. Cât putea lăsa fiecare de la el, ce așteptări avea de la celălalt. Este ceva… așa, încântător să reușești o conciliere…

Mă rog, ideea exercițiilor noastre de simulare era ca să fim pregătiți cât mai bine. Să fim în stare să ne luăm foarte în serios viitorul rol de om care aduce pace. Un mediator asta și înseamnă. O persoană instruită care reușește să aducă liniște, calm, soluții din care să câștige toată lumea. Păi, de ce nu!?

biblioteca mediator timisoara
Cred că o biblioteca intr-un birou de mediere ar face ca discuțiile să fie mai puțin stresante

Realitatea medierii – continuă schimbare

Pot să spun însă că am observat cum sunt cei care apelează la mediator. În primul rând au o altfel de viziune, nu seamănă cu cei pe care mi-i închipuiam la cursuri. Toți cu care am avut de-a face erau genul acela de „open mind”. Conștienți că rezolvarea unui conflict nu se poate face decât cu calm. Cu înțelegere și răbdare. Sincer, nu am avut niciun caz în care oamenii veniți la birou abia așteptau să-și care pumni.

Dacă stau bine și mă gândesc, nici nu cred că voi avea astfel de clienți. Păi, dacă nu ești dispus să ajungi la o înțelegere, nu apelezi la mediere, nu cauți un mediator. Logic, nu? Căci dacă te gândești că ești capabil să-i dai una în cap celuilalt, atunci mai bine stai acasă. Te duci în instanță dacă vrei, să vedem dacă acolo îți permiți!…

Bun, și atunci care este logica a ceea ce am spus până acum!? Am vrut doar să înțelegeți că medierea nu este pentru cei care au în cap gânduri războinice. Este pentru cei care cred în rezolvarea pașnică. Ieftină și la bună înțelegere. Fără să te faci de mirul lumii, să nu stea toți să se uite la tine-n gură cum te faci de râs iar judecătorul să fie nevoit să vă asculte. (Nici nu vă ascultă prea atent emoțiile, pe el îl interesează doar faptele și actele!)

Noua mea viziune despre un birou de mediator

Cred că sunteți cu toții de acord că atunci nu mai am nevoie de masa aceea mare. N-am nevoie de un birou glacial, impersonal, care să intimideze oamenii, să se uite la mediator așa, ca la un fel de sperietoare. Mă rog, ceva oficial și impersonal.

Eu cred că atmosfera ar trebui să fie una degajată. Cu mediul ambiant care nu să te distragă de la scopul pentru care ești în acel birou, ci acela care să-ți arate și o altfel de viziune asupra vieții. Adică dacă vorbim despre efectele unui divorț să înțelegem că viața trebuie să meargă mai departe oricum ar fi. Că nu-ți poți încheia viața din cauza unui divorț. Că dacă avem de soluționat o moștenire, de exemplu, atunci fiecare dintre moștenitori știe mai bine ce și cât li se cuvine. Și să-ți faci partajul sau succesiunea în instanță. să te afle toată lumea, asta nu ar putea fi decât o rușine. Unii așa gândesc.

Un nou stil de birou

Dacă vreți să știți locul mesei aceleia mari, maron închis, greoaie… va fi luat de o măsuță obișnuită, cam așa cum are fiecare la el acasă. Mă gândesc că ar merge și o masă mai mică, mai joasă. Ceva care să sugereze că participanții au venit la o discuție. Și că indiferent dacă au fost vremuri în care ar fi fost în stare să-și tragă pumni în cap, acum e cazul să pretindă și să ofere respect. Și pot sta liniștiți de vorbă.

Masa ar fi de dorit să fie atât de mare cât să citești niște acte, să le semnezi. La naiba cu aerul oficial! Să te simți ca acasă sau în vizită la un prieten. Chiar dacă pentru un mediator a fi prieten cu o parte ar însemna să o nedreptățești pe cealaltă. Nu, trebuie să fii prieten decât cu amândoi.

Eu sunt un visător. Uneori mă gândesc la mediere ca la o discuție între cunoștințe vechi. Salut! Ce mai faci? Auzi, dacă tot vreți să faceți asta, nu v-ar pica mai bine să fie așa?

Am fost la un coleg. Avea un birou cu un stil cazon, simplu și nu-ți puteai agăța privirea în nimic. L-am întrebat, nu e prea rece totul? A zis că așa trebuie să fie. Oamenii să nu uite pentru ce au venit acolo. Da, este un punct de vedere și nu pot spune că nu e corect în felul lui.

Eu însă aș vrea să fie ceva mai destins. Un mediator să nu fie o persoană glaciară, așa cred eu. Trebuie să le inspiri încredere oamenilor, să fii un om cu care oricând poți sta liniștit la o cafea. Medierea trebuie să aducă nu doar liniște și pace. Ci și încredere în viitor.

Așa văd eu un mediator modern.