Cât privește aducerea la mediator a cazurilor de malpraxis, aș vrea să revin. Pentru că m-am întâlnit cu un astfel de caz. O să vi-l descriu în continuare. Evident, nu dau nume, nu dau nici măcar ideea despre subiect. Dar trebuie povestit, pentru că de fapt este un simptom al unei societăți bolnave.
Însă, înainte, într-o scurtă introducere, îmi aduc aminte că în urmă cu niște ani se făceau în draci niște cursuri de specializare pentru mediatori. Tema era, după cum bănuiți, rezolvarea cazurilor de malpraxis prin mediere. Nu m-am dus, mi s-au părut bani aruncați în vânt. Așa cum n-am crezut nici în rezolvarea conflictelor de muncă prin serviciile unui mediator. Nu mi se părea plauzibil ca patronul și sindicalistul sau angajatul dat afară să se lămurească și să se-mpace printr-un birou de mediere.
Nici acum nu cred în cele spuse mai sus. Nu știu, poate undeva, afară, într-o altă țară să meargă chestiile astea. Dar cine făcea aceste cursuri unde tu, ca mediator, te duceai să-ți apropii o specializare de soluționare a spețelor de si la malpraxis, a încasat niste bani. Și de fapt, nici nu mă mir, în țara asta totul merge cam așa! În fine…
Malpraxis ce se va stinge ca un abur
Am avut o doamnă care m-a rugat să o ajut. Mi-a povestit cazul ei, mi-a arătat niște hârtii și rănile ei. Adică de vreun an și ceva s-a dus la o clinică să-și rezolve problema. Primul consult a fost că are nevoie de asta, de asta, de asta. „Domnule mediator, zice doamna, eu nu sunt medic, dar la un moment dat mi-am dat seama că acești oameni fie nu știu ce fac, fie fac foarte bine, adică să-mi ia banii! M-am oprit eu, nu-mi permit! Am cheltuit xxx mii de euro și sunt mai rău decât la primul consult. Că de acolo am fost trimisă la alt medic, tot din clinica aceea.”
Pe scurt, această Doamnă a apelat la biroul meu de mediere tocmai pentru că așa a citit ea pe internet. Că un malpraxis se poate rezolva la un mediator! Și încerca să-și recupereze banii, să meargă în altă parte, la altă clinică. I-am spus, doamnă, să încercăm, trimitem o invitație, să vedem ce iese, dar mă îndoiesc.
A venit răspunsul, așa cum l-am bănuit. Printr-o scrisoare frumos meșteșugită, scrisă de un avocat, patronul trimitea două adrese. Una la birou de mediator Matei Bîtea, alta la doamna în cauză. Că în clinică fiecare medic are responsabilitatea lui, fiecare este independent să ia deciziile pe care le consideră de cuviință. (Da, dar pacientul se trimite de la un medic la altul, tot în acea clinică!)
Și gata! Adică, în spatele unor expresii foarte bine formulate scrisoarea explică foarte clar: dacă aveți probleme adresați-vă celui care vi le-a pricinuit!
Nu știu dacă la un mediator se vor rezolva foarte multe cazuri de malpraxis
Citisem un articol semnat Alexandra Weisman și intitulat Malpraxisul medical în România și pe care vă sfătuiesc să-l lecturați și dvs. Dacă vreți să înțelegeți în detaliu. Eu o să vă fac doar așa, un conspect, din punct de vedere al unui mediator. În fine, malpraxisul în România este definit prin Legea 95/2006. Însă, conform autoarei, legea este destul de neclară, nu indică în mod clar pe cei care pot fi trași la răspundere. Ordinea lor. Este așa, o sumă de factori care pot fi responsabili. Nu sunt stabilite răspunderi, cine, ce…
Adică un haos!
Concluzia este una foarte interesantă. Aceea că dacă pornești un proces de malpraxis, nu se știe niciodată ce se obține. Nu este nimic previzibil. Și, atunci, în aceste condiții, de ce credeți că s-ar duce un medic sau o companie sau cine vreți dvs, la un burou de mediator, să se înțeleagă cu o parte prejudiciată!? Ce motive ar avea? Când sunt șanse foarte mari ca instanța să declare că nu este vorba de malpraxis. Sau că partea păgubită nu a chemat pe cine trebuie în judecată…
Din acest articol eu am reținut o idee. Aceea că din punct de vedere al malpraxisului, oamenii din România nu beneficiază de o protecție legală adevărată. Este așa, ceva aproximativ, să nu zică vesticii că n-avem posibilitatea de a primi despăgubiri pentru malpraxis. Sau să pedepsim pe cei vinovați. Totul este așa… ca apa sfințită, nu face bine dar nici rău. Sau, despre protecția legală a păacienților să reținem cum zice Alexandra Weisman: Nu suficient și nu corespunzător…
Acestea fiind spuse, revin la întrebarea: de ce credeți că un mediator ar avea șanse să rezolve o astfel de speță? De la precedentul meu articol pe această temă, respectiv Malpraxisul o limită pentru mediatori eu încă nu am întâlnit o speță rezolvată.
