„A civil action”. Adevărul e undeva jos, în prăpastia fără fund

intelegere mediator avocat
Avocatul. Un film despre intelegere

Sinopsis:

Avocatul Jan Schlichtmann este un burlac de succes. Are bani și face parte dintr-o firmă de avocatură pe val în anii 80. Se implică însă într-un caz de poluare care a provocat moartea unor copii din suburbia Bostonului. Pentru a dovedi vinovăția a două mari concerne americane duce la faliment firma de avocatură. După 17 ani de avocatură are 14 dolari și un radio portabil. Însă în cele din urmă reușește să câștige procesul și se specializează în probleme de mediu.

Cronică de film

Una dintre cele mai bune propagande pentru mediere și profesia de mediator este făcută prin filmul american „A civil action”. Culmea, deși în film nu se pomenește nici măcar o singură dată cuvântul „mediator”. Nici cel de „mediere”. Mai mult, paradoxul constă în faptul că avocați, juriști și un profesor de drept pledează pentru un principiu primordial: înțelegerea!

Bine, înțelegerea între oameni și promovarea acestei idei este o metodă hollywoodiană de a scoate bani din buzunarele spectatorilor de cinema. În drept însă, în chestiunile de bucătărie juridică, înțelegerea chiar funcționează. Indiferent dacă numim înțelegerea drept tranzacție, contract sau acord de mediere. Ea există și produce efecte.

„Avocatul” este un film excelent primit de critică. Realizat după o carte bine scrisă și documentată, un best-seller cu fundament solid din realitate. Distribuția este remarcabilă și să amintim doar pe John Travolta și Robert Duvall. Deși am găsit opinii despre film care-l recomandau studenților în drept și tinerilor avocați, am convingerea că filmul trebuie privit (și) într-o altă notă. Respectiv să extragem cifre și concluzii. Căci acestea promovează medierea. În rest, vorbim despre Hollywood și visul american despre dreptate și justiție. Care în realitate nu prea există. Sau mă rog, nu se obține într-o sală de judecată.

Cifrele care anunță rolul de mediator

Astea cu avocații care-și sacrifică viața pentru binele comun sunt de fapt niște povești. Nu există așa ceva. Nu există în general, nu numai pentru această specie de profesioniști. Tot filmul, toată acțiunea lui are ca subiect poluarea produsă de marile companii și modul în care se poate rezolva. De fapt totul te direcționează într-o singură direcție: înțelegerea în locul unui proces.

Filmul, personajele sale, cartea lui Jonathan Harr (cea care a stat la baza filmului și a primit premiul american National Book Critics Circle Award) nici nu aveau cum să promoveze la propriu profesia de mediator. Metodele de rezolvare alternativă a disputelor, dispoziția de introducere a lor în instanțele din SUA, au fost introduse în 1998, la câțiva ani după acțiunea filmului care avea loc în anii 80.

Să reținem deci că în anii 80 în SUA se făceau anual cam 780.000 de plângeri împotriva celor care provocau poluarea mediului. Iar dintre acestea doar 12.000 ajungeau să fie judecate și să fie emisă o decizie judecătorească. Adică 1.5%! De ce? Pentru că înainte de a se ajunge la proces intervenea înțelegerea între părți.

Iar împotriva deciziilor din prima instanță se poate face apel, la fel ca la noi. Deosebirea este însă că șansa de a răsturna un verdict la instanța de apel este cam 10 la 1. În SUA. Aflăm chiar dintr-o exprimare tipic hollywoodiană că mai degrabă câștigi la cazino decât la o curte de apel în SUA. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, este o diferență esențială față de instanțele din România. Despre ultimul aspect de mai sus trebuie spus că sunt de notorietate cazurile care primesc o soluție la judecătorie dar aceasta este complet întoarsă în instanța de apel. Nu e cazul să mai dau eu exemple.

Un proces înseamnă de fapt o corupție

Anatomia desfășurării unui litigiu prin instanțele americane este redată prin câteva fraze plasate în momentele esențiale ale filmului. Și care, toate, unei persoane avizate, îi prefațează apariția efectivă a profesiei de mediator. Redăm mai jos câteva astfel de „axiome juridice”.

  • Un avocat sensibil la problema clientului este la fel de util ca un medic care nu suportă sângele.
  • Procesele sunt de fapt o corupție, suntem forțați să cheltuim tot mai mulți bani (pe expertize), mai mult decât trebuie. Cine realizează primul acest lucru, acela pierde.
  • Mândria nu are ce căuta într-o sală de judecată. Din cauza ei s-au pierdut mai multe procese decât din cauza unui probatoriu neconcludent.
  • Nu în sălile de judecată se caută adevărul, acolo se găsește eventual ceva ce seamănă cu acesta. Adevărul se află jos, într-o prăpastie fără fund!

Invitație la film

Ce am scris până acum sunt de fapt cheia în care vă sugerez să vedeți filmul. Cartea „A civil action” a apărut în 1995, în 1998 a fost trasă pelicula cinematografică. Desigur că puteți privi și cu ochi de cinefil. Este o poveste despre lupta cu sistemul, cu cei care ne polueaza planeta. Merge cu vremurile în care trăim. Poate și din aceată cauză este redat (din nou) la diverse televiziuni.

Adevărul este că filmul scoate în evidență o prestație actoricească foarte inteligentă. Vă sugerez să priviți cu îngăduință anumite scene, poate ceva mai siropoase, în opinia mea. Care oricum nu cadrează cu realitatea. Sau poate sunt eu bătut în cap și nu cred în avocați care-și ruinează averea pentru binele concetățenilor. Cred că acesta este punctul slab al filmului, este prea american. Altfel, după atâtea nominalizări la Oscar, Globul de Aur… ar fi obținut și un premiu. (Este adevărat, Travolta a primit un premiu SAG).

Filmul merită văzut ca să înțelegem mai bine pentru ce avem nevoie de înțelegere. La propriu și la figurat.

» Medierea în UE și SUA

» De-a dreptul și cinematografia

» Istoric despre mediere. Primii mediatori. Profesia azi

» Marea porcărie Smithfield și întâlnirea de la Parța