Trebuie spus că nerespectarea acordului de mediere este una din temeri. Însă, un acord de mediere are valoarea pe care părţile doresc să i-l atribuie. El poate primi din start valoarea de titlu executoriu sau poate fi investit ulterior. Însă, în cazul aspectelor accesorii la divorţ lucrurile sunt mai complicate. Mai departe, despre nerespectarea unui acord de mediere.
Câteodată îmi vine să-mi ies din calmul impus de profesia de mediator şi să trag o palmă unuia din participanţii la mediere. Sincer, am uneori cazuri la care este greu să te abţii. Spuneam în Emoţiile la mediator între empatie şi telepatie la divorţ că adesea, după o mediere între cupluri care nu se înţeleg, după plecarea lor eu rămân cu o mare doză de emoţie negativă. Nu ştiu dacă acesta este termenul potrivit, altul nu am acum la îndemână.
Acest articol combină o parte mai „lacrimogenă”, dacă pot spune așa, cu una tehnică și care se referă strict la produsul de bază al unui birou de mediator, respectiv un acord de mediere. Și veți vedea că alăturarea este foarte utilă tocmai pentru a vă demonstra că medierea este simbolul unei altfel de justiții. Mă rog, un mediator va rezolva tocmai spețele pentru care a fost creată instituția medierii. Adică acelea asupra cărora justiția convențională nu poate sau nu mai are chef să se pronunțe.
Spețe des întâlnite la mediator
De exemplu, una dintre speţele de la care a plecat subiectul acestui text este cea în care o femeie vrea să divorţeze de soţul ei. Şi caută să facă acest lucru fără scandal, fără să mai afle şi alţi oameni despre aceasta. Iar în acest sens a căutat să rezolve toate aspectele accesorii ale divorţului apelând la un birou de mediator. Aşa a învăţat-o un avocat. Şi bine i-a recomandat!
Soţul ei era un „gambler” ratat de care ea voia să se despartă pentru a nu ruina şi mai mult viaţa ei şi a copilului. Bărbatul a pierdut averea familiei (locuinţa conjugală) la jocuri de noroc şi era urmărit de cămătari. Ea, logic, dorea să iese din încurcăturile cărora nu ştia sau nu dorea să le facă faţă. Femeile sunt reci în aceste cazuri, se gândesc doar la copiii lor şi cred că au o putere interioară imensă. Nici nu mă miră!
Venise cu bărbatul la o primă şedinţă de mediere. Îl convinsese că singura favoare pe care i-o mai putea face lui şi lor era ca totul să se termine în linişte. El, mărturisindu-şi disperarea şi spaima prin care trecea, a început să plângă. Ea, rece, presimţea că el se va răzgândi din nou şi va refuza un divorţ amiabil. Ceea ce se va şi întâmpla.
El recunoştea că patima jocurilor de noroc l-a terminat şi că de fapt se ascundea de cămătari. (Nu ştiu cum te poţi ascunde de ei, dar în fine, probabil că nu făcea decât să se afunde în datorii.) La un moment dat s-a oprit din plâns. Calm, a spus că nu, el nu mai vrea să divorţeze. El nu vrea să se despartă de copilul lui! Şi a plecat lăsându-şi (încă) nevasta la mine în birou.
O femeie care face ce fac toate mamele în astfel de situaţii! Îşi apără viitorul copiilor lor.
După un timp ședința de mediere se va repeta. De această dată, el, nervos şi grăbit, s-a ridicat şi a plecat. Ea, la ieşire, sta în pragul uşii şi a întrebat: „Domnule mediator, ce fac dacă nu-şi respectă cuvântul? Dacă pentru el acest acorde de mediere nu reprezintă nimic? Dacă se răzgândeşte din nou?”
Efectele juridice ale nerespectării acordului de la mediator
Voi începe prin a vă relata o senzație de-a mea. Este o părere personală dar pe care am mai întâlnit-o și la alți mediatori. Nu la mulți, este adevărat. Vreau să spun că medierea este folosită de multe ori ca un mijloc de tragere de timp. Am observat asta în diverse spețe. (Nu neapărat de divorț.) Adică, unii, vin fără tragere de inimă. Să mai treacă timpul, să mai vadă ce se întâmplă.
Opinia mea este că în aceste cazuri una din părți este de rea-credință. Închipuiți-vă o eșalonare a unei datorii, când faci un acord în care stabilești date și rate care se vor plăti dar asupra cărora te răzgândești…
În acest din urmă caz, medierea fiind de fapt o lege a contractului între două persoane, te poți doar adresa instanței în civil. Dacă nu ai avut înțelepciunea de a investi cu titlul executoriu acordul încă de când ai ieșit din biroul de mediator.
Vezi: Consfințirea înțelegerii părților din acordul de mediere de către instanța de judecată, în lipsa consimțământului tuturor părților un articol scris de un avocat. Textul însă este depășit de legislația actuală dar ideea de rea credință este vizibilă și (zic eu) bine argumentată.
Răzgândirea la un acord de mediere privind aspectele accesorii divorțului
Revin la speța din introducere, la întrebarea femeii care dorea cu tot dinadinsul să iasă din căsătoria cu un viciat de jocurile de noroc. Referitor la nerespectarea acordului de mediere, mai întâi am să vă expun opinia mea personală.
Deci, ce se întâmplă dacă una din părți se „răzgândește” în privința efectelor divorțului pe care le-a agreat prin acordul de mediere? Voi începe prin a observa că divorțul nu va exista până când instanța nu îl va pronunța. Deci, atunci când se va depune cererea de divorț, indiferent dacă este sau nu prin acordul părților, urmează să se judece. Însă partea interesată va putea beneficia de acord. Este doar opinia mea, cealaltă parte, cea de rea-credință, nu va putea întârzia divorțul. Sau nu foarte mult.
Tot ca o opinie personală, sunt convins că judecătorul va observa reaua credință și va decide în consecință. Cu atât mai evident în cazul spețelor comerciale sau penale .
Bun, ce zic avocații? I-am chestionat ce se face în cazul nerespectării unui acord de mediere? Putem spune că partea în cazuză este de rea credință?
Profesor la Facultatea de Drept UV Timișoara
Dacă acordul de mediere nu se respectă trebuie chemată persoana în judecata și dacă se ajunge la o tranzacție, instanța ia act de tranzactie, iar hotărârea judecătorească se poate executa.
Nerespectarea acordului de mediere nu este o prezumție de rea-credință. Nerespectarea clauzelor dintr-un acord de mediere este ca în cazul oricărui contract, pe care nu-l respecți. Poate ca esti de rea credință, dar poate că nu…
Avocat din Timișoara
Evident că în cazurile în care acordul este deja executoriu (atestat de notar sau avocat) nu mai este relevant că una dintre părți s-a răzgândit, se poate apela direct la executor.
În ceea ce privește sesizarea instanței trebuie făcute următoarele precizări:
- Dacă deja acordul este executoriu acțiunea se va respinge ca lipsită de interes deoarece tu ai un titlu cu care poți merge la executor.
- Dacă acordul d emediere nu este executoriu și una din părți se răzgândește nu se poate sesiza instanța să consfințească acordul. Aceasta având în vedere că procedura de la 438 C.p.c cere ca ambele părți să fie de acord. Practic în această situație tot ce poți face referitor la acel acord ar fi să mergi pe regulile răspunderii contractuale întrucât este un contract sub semnătură privată. Acum, situația mai poate naște și multe alte discuții dar cam asta ar fi esența.
Dacă nerespectarea acordului de mediere și răzgândirea în fața instanței ar putea fi considerată o rea-credință? Bineînțeles, în cazul în care nu există motive întemeiate, aspect care ar putea contribui la dovedirea prejudiciului suferit, însă pe marginea răspunderii contractuale.
Avocat Ana Corogeanu – Timișoara
Recomandări. Surse legislative
Eu recomandam tuturor clienților mei să transforme acordul de mediere în titlu executoriu încă din faza redactării lui. Procedura este simplă și am descris-o cred că suficient de clar în Puterea juridică a unui acord de mediere. Tiltlul executoriu .
Esența este că pentru a evita surprize neplăcute și a-și dovedi una alteia buna credință, părțile pot apela la un avocat din Timișoara care să le verifice și ateste acordul.
Mai jos, pentru informarea dvs aveți un extras din Legea 192/2006 actualizată
ART. 58
(1) Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord
scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel.
(2) Acordul părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii şi ordinii publice. În condiţiile în care legea impune îndeplinirea unor condiţii de fond şi formă, legalitatea acordului de mediere poate fi verificată şi atestată fie de avocaţii părţilor sau de către un notar public, în situaţia în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un alt avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor.(2^1) Acordul de mediere verificat şi atestat de către avocaţii părţilor, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor este titlu executoriu.
Bănuirec că paragraful de mai sus a blocat neuronii celor care încă mai credeau că un acord de mediere este apă de ploaie. Depinde doar de participanți să dea forță juridică înțelegerii stabilite la un birou de mediator.
