Cum descoperi o înșelătorie și despre împăcare la mediator

inselatorie si impacare la mediator
Despre descoperirea unei inselatorii si prezenta la mediator

Un mediator are datoria să păstreze confidențialitatea cazurilor de care ia cunoștință, indiferent că este vorba despre o înșelătorie sau aspectele accesorii la un divorț. Nici nu mă gândesc să încalc regula, dar merită să vă relatez despre o întâmplare. Ceva ce s-a întâmplat în Timișoara. Un caz ale cărui aspecte ar fi bine să le aprofundați, nu de alta dar ele s-ar putea întâmpla oricui. Și să știți de ce ar fi bine să vă păziți. Mai mult, cred că există și instituții ale statului care prin însăși modul lor de funcționare ar avea (ar putea) datoria de a interveni.

Bun, să trecem la treabă. Și să începem cu începutul. Iar la final veți realiza că de fapt este o înșelătorie. Care chiar dacă nu este perfectă poate provoca mari pagube.

Introducerea în speță, caz real din Timișoara

Mă sună un bărbat (pe care îl voi denumi X) și-mi spune că așa i se pare lui, că ar avea nevoie de servicii de mediere. El și un prieten de-al lui au o mică firmă de confecționat mobilă din lemn masiv și au o problemă. Și începe să-mi explice. Că el și asociatul lui au „vândut” o mobilă unei firme, unui SRL. Patronul acesteia a venit cu camioneta, a încărcat, le-a luat factura și s-a dus. A spus că va plăti a doua zi. Dar de atunci au trecut vreo două luni și nu și-au primit banii.

Și domnul X spune că dacă la început cumpărătorul mobilei, pe care-l voi numi Y, mai răspundea la telefon și spunea mereu că va plăti. Dar, acum nu mai poate fi contactat. Iar el, domnul X, s-a gândit că un mediator l-ar putea ajuta. Așa a citit el pe net, că un mediator este cea mai ieftină și elegantă soluție. Bineînțeles că eram încântat de aprecierea lui. Mă și pregăteam să-i spun că așa este, aveți dreptate, dar m-am gândit să nu sar calul și am devenit dintr-odată modest!

Bun, îi zic eu, aveți datele de identificare? Și aflând că da, că are absolut toate informațiile de contact, îi zic că o să trec pe la firma lor și o să discutăm mai mult.

Prima întâlnire, când cienții îți devin simpatici

Aș vrea să vă spun că de obicei un mediator nu se duce la clienți. Vin ei la birou după ce stabilesc telefonic o întâlnire. Și eu la fel procedez, dar câteodată le mai schimb, mai trec eu pe la ei. Și am să vă spun de ce. (În definitiv, legea nu-mi interzice să discut cu clienții la sediul lor, dacă aceștia sunt firme sau acasă la ei dacă sunt persoane fizice. Și nici nu-mi impune să desfășor medierea strict la biroul meu.)

Mie-mi place să merg cu bicicleta, îmi face bine mișcarea. Iar dacă mi se pare interesant un business, vreau să-l văd. Cum era de exemplu acest domn X care spunea că firma lui  face tot felul de obiecte de mobilier din lemn adevărat. Sunt un fan al acestora. Așadar mie, mediator, nu-mi va cădea nasul să merg într-o vizită, mai ales că atelierul lor se afla în celălalt capăt al orașului. Excelent pentru bicicletă.

Nu-mi voi permite să dau detalii despre firma domnului X și a asociatului său, nu vreau să-i desconspir. Dar la o firmă mică, bazată pe producție manuală, în care patronii sunt și cei care lucrează, să ia o țeapă de două mii de euro… se simte!

Și văzând astfel de situații, în care unii „deștepți” și „jmecheri” profită de naivitatea unor oameni muncitori și de bună credință (cum mi s-au părut cei doi asociați), pur și simplu mă revoltă. Meseriași care fac mobilă, așa cum era pe vremuri, și mai ales tineri… nu se găsesc pe toate drumurile! Or, cei doi tâmplari, dulgheri, artiști… nici nu știu cum să le spun, au intrat direct în colecția mea de „oameni faini”!

Închipuiți-vă un atelier cu miros cald de lemn și clei. Cu rotocoale și așchii rămase de la rindea la capătul bancului de lucru. Și doi tineri care se prezintă. Și care-mi povestesc cum s-au apucat de acest business. Ei fac totul. Ei cu dalta și ferăstrăul, ei țin contabilitatea primară, ei aleargă după materiale și tot ei… dau telefoane la rău-platnici.

Orice mediere începe cu o invitație

De-asta-mi place mie să merg pe la oameni, să văd și să-mi aduc aminte de când eram jurnalist. Și le spun celor doi băieți că la mediator nu poți obliga pe nimeni să vină! Eu pot doar să-l invit pe acest domn Y să-și rezolve problema prin mediere, dar n-am putere de a-l obliga. Cei doi par a se mira, ei credeau că… dar, în fine, sunt șanse?

Le spun că de obicei, când află că sunt chemați de un mediator, oamenii se gândesc foarte serios. Își dau seama că dacă nu-și rezolvă litigiul… următorul pas va fi instanța. Și toată lumea fuge de procese, le zic, așadar sunt șanse. Eu știu, să faceți o înțelegere de plată în rate sau vă promită ferm o dată la care vor efectua plata, de exemplu…

» Află despre procedura la mediator

Tinerii se gândesc că e bine, ok, să stabilim o întâlnire zic ei. Și îmi arată copia facturii de pe care iau datele firmei cumpărătoare, respectiv cea domnului Y. Constat că tinerii mei nu erau siguri cum îl cheamă pe cumpărător. Fac ochii mari, păi cum,îi întreb eu, ați dat așa, fără să-l cunoașteți, doar pe baza promisiunii că va plăti!? A nu, zic ei, că l-am mai văzut pe aici, vine la cineva pe strada asta, la un verișor ceva de genul ăsta.

Oricum, mie mi se pare o greșeală treaba asta, să vinzi fără un avans, dar știți cum e? Se poate întâmpla, îți poate cineva câștiga încrederea și apoi nu toți oamenii sunt de rea credință.

Când datele de contact nu pot fi ascunse

În ziua de azi oricine poate afla aproape orice de pe internet fără să dea un ban. Mai mult, dacă plătești niște taxe, poți afla chiar 99%. Cred că nu chiar totul este pe net. În fine, aveam CUI-ul luat de pe factură, se vedea numele firmei și adresa, în mod logic se putea trimite invitație la mediere. Dar ca să fiu sigur, caut și eu pe net despre firma cumpărătoare.

Datele pe care le-am găsit corespundeau cu ce mi-au zis băieții, cu ce era pe factură. Am găsit și un număr de telefon la care am sunat în ideea de a vorbi cu acest misterios domn Y. Nu mi-a răspuns nimeni. Dar eu am expediat invitația la mediere și am așteptat să mi se confirme la telefon. Că vine, că nu vine, că ar vrea o altă zi, știți cum e? La mediator se poate negocia aproape orice, căci asta este esența rezolvării conflictului. Negociere și discuții până ce toată lumea cade de acord.

Pentru informarea dvs, invitația la mediere se trimite printr-o scrisoare cu aviz de primire. Prin legea medierii și de organizare a profesiei de mediator, respectiv 192 din 2006, (vezi art. 43) mediatorii trebuie să poată furniza dovada că invitația la mediere a fost expediată. Or, cel mai simplu mod de a fi siguri că ea ajunge și că este primită de subiect este recomandata cu aviz de primire. Serviciu furnizat de poșta română. Este ieftin, ceea ce pe clienți îi interesează întotdeauna, nu mai contează dacă ajunge azi sau mâine dimineață. La fel de adevărat este că scrisoarea de confirmare poate ajunge înapoi și după mult timp…

Și aștept. Cred că și clienții mei, tâmplarii, așteptau, normal, lor le ardea buza după bani. Am mai dat o dată un telefon și tot nu mi-a răspuns nimeni. În fine, speram să vină totuși.

În ziua stabilită nu a venit nimeni în afara celor doi. Așadar le-am eliberat procesul verbal de eșuare a medierii. Iar ei au spus că se vor adresa unui avocat, poliției, nu știau nici ei ce să facă…

Revelație: este o înșelătorie

Aproape că uitasem de speța aceasta. Când iată că la vreo două săptămâni după ce a trecut termenul pentru ședința de mediere, vine plicul înapoi. Invitația mea nu a ajuns la destinatar. În astfel de situații nu poți să nu te gândești că uite, oamenii și-au pus speranța în tine și tu… de fapt n-ai trimis invitația!

Formez din nou numărul de telefon. Și, surpriză! Răspunde o voce de femeie. Ah, nu, acolo nu este nicio firmă cu numele de care mă interesez eu, acolo este o firmă care oferă consultanță. Adică, întreb eu? Păi noi înființăm firme zice femeia, adresa noastră este folosită doar temporar, până le finalizăm toate actele… În ceea ce privește invitația de la biroul meu de mediator… n-avea cum să o primească, aici nu este decât firma ei, a acestei femei.

Așa se explică de ce firma domnului Y avea adresa respectivă. Dar firma Y figura în absolut toate evidențele, în toate registrele, în toate portalurile ca având adresa firmei de consultanță. Probabil și la Registrul Comerțului tot așa figurează… 

Desigur că acum mă veți întreba și unde este șmecheria? Unde este înșelătoria?

Păi, este simplu. Cumperi așa de la mai mulți, cu sume mici, care să nu sară la ochi. Cumperi cu promisiunea de plată în câteva zile iar apoi nu mai răspunzi la telefon. Oamenii te sună o dată, de două, de zece ori, dar la un moment dat tot se plictisesc. Dacă te caută după adresă vor ajunge la firma aceea de consultanță. Iar timpul lor este prețios. Unii caută un avocat, alții un mediator, alții un polițist, dar cei mai mulți sunt obosiți și renunță. Preferă să nu-și mai piardă timpul și pun cruce acestei afaceri.

Esența unei înșelătorii

Ați înțeles acum unde este înșelătoria? Sunt convins că dacă cei de la Registrul Comerțului ar supraveghea corectitudinea datelor, respectiv a adreselor de sedii… aceste „jmecherii” n-ar mai exista. (Dar stau și eu și mă gândesc, cum naiba să verifici? Să meargă un funcționar pe la fiecare care își fade o firmă? Nu știu… dar poate ar trebui să sară în ochi dacă mai multe firme au aceeași adresă, respectiv cea a firmei de consultanță.)

Am convingerea că unii clienți țepuiți nu se lasă. Cum sunt cei doi tâmplari, pentru care 2000 de euro sunt bani. Dar alte firme, persoane fizice… abandonează! Aici este pericolul. Cumperi, cumperi, de fapt nu plătești nimic și dacă te prinde unul îi dai banii înapoi, te înțelegi cu el și gata. Dar ceilalți? Produsele pe care ți le-ai însușit și nu le-ai mai plătit? Cu ele ce se întâmplă!?

Opinia mea este că puțină prudență suplimentară nu ar strica. Asta până la a ajunge să apelezi la poliție, căci până la urmă, dacă ești ambițios, îți recuperezi banii. Dacă nu cumva firma lui Y intră în faliment și nu se știe dacă mai recuperezi ceva…

Înlăturarea răspunderii penale

Cei doi asociați sunt insistenți și cred că foarte sigur vor da de urma autorului înșelătoriei. Le va lua puțin timp, ceva efort, alergătură, dar în final vor reuși. Și când domnul Y va realiza că este pasibil de o condamnare pentru înșelătorie… va căuta să se împace! Adică le va da banii, poate și o mică recompensă iar ei își vor retrage plângerea.  (La ora când scriu acest text știu că poliția a intrat deja pe fir!)

Codul penal permite ca la împăcarea părților să se oprească urmărirea penală. În cazul nostru, dacă se va considera că infracțiunea este înșelătorie, domnul Y va avea noroc. De ce? Pentru că aceasta este una din infracțiunile care „se pot stinge” prin mediere.

Și să rețineți: un mediator este bun la multe lucruri, inclusiv la medierea pentru obținerea unor NUP-uri sau „calmarea” unor infracțiuni. Adică la împăcarea părților. Vedeți în linkul de mai jos care sunt acele infracțiuni unde poate interveni medierea.

» Mediator în penal, efecte mediere, încetare urmărire penală

» Înșelăciunea în Noul Cod Penal. Art 244

» Speță de înșelăciune rezolvată la mediator. Cine plătește cheltuielile

Despre Bitea Matei 33 Articles
Un birou de mediator cu preturi accesibile. Mediere in civil si penal pentru Timisoara și oriunde in Romania.