Văzând cum se face reclama la mediatori și avocați din America, s-ar putea trage concluzii interesante. Pe mine mă interesează stilul de publicitate pe care și-o fac ei. Și pot să spun câteva lucruri în ceea ce privește „marketingul” formelor de exercitare ale profesiei. Nu știu dacă este chiar o altă viziune, o altă legislație, dacă se folosesc cumva de regulamente care abordează diferit conceptul de publicitate al acestor profesii…Dar un lucru mi-e clar: site-urile lor au vână, cum se spune. Adică nu sunt așa, plicticoase și anoste, să te-adoarmă!
Atunci când intri pe câteva pagini de internet ale avocaților americani, chiar și ale unor mediatori, simți că trăiești. Că ești chiar acasă la niște apărători ai dreptății. Și care, într-adevăr, te plasează în mijlocul unui conflict. Dar nu te speria, ești de partea binelui, par a-ți spune chiar ei, enumerându-ți succesele lor, arătându-ți o panoplie cu cazuri și spețe juridice rezolvate cu succes.
Poate că ar trebui să citiți niște rânduri mai liniștitte, asta pentru ca să vedeți cum este reglementată publicitatea la mediatori și avocați în România.
Reclama la mediatori, avocați, notari… în România
Reclama la birourile de mediatori este reglementată de un îndrumar de pe site-ul Consiliului de Mediere. Este vorba de fapt de un ghid de publicitate care, în opinia mea, are prevederi destul de largi. Îl puteți descărca de pe site-ul consiliului sau click pe reguli de publicitate pentru mediatori.
În ceea ce-l privește pe un avocat, și la acesta lucrurile stau oarecum asemănător. În linii mari sunt asemănătoare cu regulile aplicabile unui mediator. În sensul că și el are limite de publicitate potrivit cărora nu se poate promova orice, oricând și oricum! Respectiv, acestea sunt cuprinse în Codul deontologic al avocatului român.
Iar notarii… bănuiesc că au și ei cam același set de reguli. Așa că nu mi-am mai bătut capul să le citesc regulamentele și codurile de conduită, etc.
Ce-nseamnă marketingul promotorilor de profesie
O caracteristică generală a regulilor de publicitate pentru mediatori, avocați sau alte profesii juridice este să nu spună vreodată ceva de genul: eu sunt mai bun! Sau eu sunt mai bun decât … Angajați-mă pe mine, doar eu vă pot rezolva problema, etc. Adică să nu folosești grade de comparație între tine și colegii de breaslă. Să nu promiți rezultate sigure pentru a atrage clientela. Înțelegeți ideea…
Ei bine, dacă veți naviga pe site-ul avocatului american Jose Baez, nu veți vedea expresii de genul „sunt bun, sunt cel mai bun, eu am salvat de la închisoare pe… !” Nici expresii defăimătoare la adresa celorlalți, nici slogane de genul angajați-mă ș.a.m.d. Dar toate spețele pe care le ține la loc de cinste în site, modul lor de prezentare, cuvintele pe care le folosește, toate spun: Eu sunt cel mai bun! Nimeni nu este mai bun, nu veți găsi un avocat penal mai tare decât mine! Iar omul are dreptate. Cazurile pe care le-a rezolvat au fost chiar imposibile.
Insinuarea merge însă mai departe. Și nu mă refer la faptul că are o adevărată secțiune de reprezentare de comunicate pentru mass-media. Ci că folosește citate din presă care zic: cel mai bun avocat al apărării, cel mai bun avocat din țară, al tuturor timpurilor. Un avocat foarte inteligent, etc. Toate sunt extrase din presă după ce rezolvă câte un caz.
Deci, summa summarum, în site-ul lui, Baez nu zice despre sine că este cel mai bun, ci lasă pe alții să o facă. Reclama la avocați sau mediatori este incorectă în acest fel? Opinia mea este că nu!
Limitele morale ale publicității
Așa, în sinea mea, mă gândesc că s-o mai găsi vreunul care ar găsi argumente să se ia de Baez, că încalcă reguli de publicitate. Bine, vorbesc și eu, invidios, dar cine ar avea curajul să-l atace pe Jose Baez? Căci el a scos nevinovat pe Aaron Hernandez după ce primise deja sentința definitivă și era deja în închisoare? Pe Casey Anthony a scos-o nevinovată de uciderea propriei fiice, când toată America o vedea deja pe scaunul electric…
Or, tot cu niște invidie în mine, mă gândeam la o reclamă pentru mediatori. Să sune cam așa. „Vrei să fii liber? Divorțează! Eu fac aranjamentele.” Sau, alta: „Vrei să-i tragi un pumn? Fă-o legal!” Asta da publicitate…
Mi-aduc aminte că am asistat la o dezbatere cu subiectul reclama la mediatori. Cineva chiar s-a întrebat de ce trebuie să existe atâtea reguli? Și anume să prezinți doar serviciile pe care le oferi și nimic altceva. Păi, tocmai aici este ideea. De când există reclamă, publicitate, marketing, cum doriți să spuneți, aceasta este concepută pentru a te deosebi de concurență. Altfel, nu mai este nici o diferență. Și cred că ar fi un mare deserviciu, atât pentru avocați cât și mediatori, să aflăm că nu este nicio diferență între ei. Căci este.
Reclama la un site de mediator sau avocat trebuie însă să fie onestă. Dar să fie! Publicitatea pentru asta a fost creată, să scoată în evidență ceva.
Dacă reclama ar fi ca apa sfințită, am fi toți o apă și-un pământ. Ceea ce nu este deloc adevărat. Iar limitele legii de aceea sunt limite, pentru a fi trecute doar cu un picior…
În aceeași idee rebelă: Să privim medierea cu alți ochi
