Spețe la mediator care sunt imposibile. Oamenii au informații eronate

spețe imposibile la mediator
Spețe imposibile la mediator. Oamenii au informații eronate, promovarea medierii

În calitate de mediator mă simt oarecum dator să scriu articolul de față, să vă descriu și câteva spețe. Scriu acest text pentru că, observ, după atâția ani de la implementarea medierii în România, oamenii încă nu știu despre ce e vorba, cum se derulează și ce avantaje oferă. Despre oferta de servicii ale unui mediator cei mai mulți știu că se referă aproape exclusiv la divorț. Dar după cum veți observa mai jos, există o multitudine de alte beneficii precum și situații care nu pot fi rezolvate de mediator.

Și, da, medierea este utilă și avantajoasă în cazul divorțului. Însă utilitatea se referă preponderent la efectele divorțului, modul cum acesta se derulează. Niciun birou autorizat nu va pronunța divorțul, doar judecătorul are acest atribut. Acesta va lua act de modul în care doriți să vă despărțiți în mod legal, cum faceți partajul și cum vă veți ocupa de copii.

Biroul unui mediator se bazează pe servicii care sunt absolut confidențiale, indiferent că este vorba de spețe civile sau penale. Mai mult, orice mediere trebuie să fie atât imparțială cât și echidistantă. Cel puțin așa ar trebui să fie, conform legii și conform codului de conduită al mediatorilor și nu am niciun motiv să mă îndoiesc că lucrurile ar sta altfel. Mai mult, medierea are un caracter absolut voluntar. Altfel spus, niciun birou autorizat nu poate obliga pe cineva să participe la mediere.

Situații imposibile unui mediator

Fără a da nume sau a descrie situația la modul exact, tocmai pentru a-mi păstra confidențialitatea imolicită a unui mediator, cred că pot să vă expun câteva spețe. Care în niciun caz nu vor putea fi soluționate prin mediere. Cel puțin nu în felul în care mi-a fost solicitat.

Medierea nu intervine în modul de funcționare al instituțiilor

O speță care mi s-a adus la cunoștință este cea a unui cursant al unui anumit soi de școală de meserii, curs de calificare, de perfecționare. Aceasta se derula pe parcursul a trei ani. Omul despre vorbesc a părăsit cursul după primul an și s-a înscris la altul similar dar în alt oraș. Și avea nevoie de un calificativ bun de la conducătorul pe care l-a avut în primul an. Se pare că acesta din urmă îl refuza, iar subiectul nostru a apelat la serviciile unui mediator.

Sincer, mie îmi vine greu să-mi închipui cum cineva se poate gândi că un mediator ar putea interveni în procesul de evaluare al unei școli! Subiectul meu a încercat în repetate rânduri să mă convingă să-l aduc la mediere pe instructorul respectiv. Și mai mult, să-l determin să-i acorde calificativul pe care-l dorește.

Situația este absurdă. Desigur că, la drept vorbind, aș putea să-i fac o invitație la mediere, aș încasa un mic onorariu dar, deși i-am explicat că nu ar avea finalitate, subiectul stăruie în crezul său. Când în sfârșit și-ar da seama că a aruncat banii pe fereastră s-ar întoarce împotriva mea. Cunosc acest gen de oameni, fac ceva precum în povestea „Cuiul lui Pepelea”. Apoi stau pe capul tău în permanență pentru a le presta serviciul pe care-l doresc. O imposibilitate dealtfel. Sunt spețe imposibil de rezolvat de cître un mediator.

Medierea litigiilor cu băncile nu poate fi obligatorie

Deși nu sunt atât de frecvente precum cazurile de divorț, litigiile cu banca sau alți creditori sunt din ce în ce mai dese. Mă rog, fostele litigii, pentru că ajung la mine când sunt practic finalizate. Concret, sunt sunat pentru a interveni în spețe epuizate. Așa le spun eu. Din cauza unor datorii pe care nu au reușit să le achite și după ce au fost supuși executării silite, datornicii apelează la un mediator. Care să facă ce? Să intervină pentru a nu-și pierde casele sau apartamentele!

Este o dovadă clară a inculturii juridice, a lipsei de educație financiară. Eu nu spun că toată lumea ar trebui să cunoască proceduri legale, dar măcar noțiuni despre prudență în gestionarea banilor familiei tot ar trebui însușite. Și mă refer la noțiuni minime. Este un subiect asupra căruia se bate totuși monedă în ultima vreme. Însă, în opinia mea, dincolo de acestea ar trebui să fie și un altfel de minimă educație.

Nu numai băncile le iau casele ci și „întreprinzătorii financiari”! Pe șleau, pe românește, oamenii apelează la persoane fizice care să-i împrumute. Aceasta pentru că nu prezintă credibilitate la bănci. Evident, dobânzile sunt enorme.

Și ce să mai facă un mediator în astfel de cazuri, acestea fiind spețe pierdute pentru mediere? Nu poate anula un contract de împrumut dat în fața notarului! Nu poate interveni în serviciul juridic al băncii, la serviciul de recuperare a creditelor pentru a-l determina să facă o reeșalonare. Este absurd. Medierea este absolut facultativă, iar dacă se dorește rezolvarea unui litigiu prin intermediul unui mediator, aceasta trebuie făcută când încă se poate. În faza procesului. Nu după ce a ajuns la executorul judecătoresc!

Spețe la mediator care vizează divorțul sau tentativa de împăcare

Da, aceasta este una dintre situațiile cu care mă confrunt de multe ori. Mă sună câte o doamnă să-l chem pe bărbatu-su la mine. Că ea vrea să divorțeze și el se opune. „Bine, dar în ce calitate să-l chem?” De mediator zice ea! Dacă vede că-l chemați, ori se potolește ori divorțăm, mă rog, cam pe aici…

Întotdeauna înțeleg că de fapt ea n-ar dori neapărat să divorțeze, dar nu se mai poate cu el! Ok, asta mi se pare jobul ideal, pentru asta s-a inventat medierea. Dar omul nu vrea să vină! Da, așa trebuie pusă problema, medierea fiind facultativă nu poți obliga pe nimeni. Și, sincer, nu cred că un mediator ar trebui sp fie chemat la orice ceartă domestică. Până la urmă se poate face și asta, dar cine plătește? Merită ca divergențele domestice să fie rezolvate la mediere?

Conform legii medierii și organizării profesiei de mediator 192/2006 la art 64(1) se spune clar că se poate interveni în neînțelegerile dintre soți privind continuarea căsătoriei. Or, asta presupune totuși un conflict mai serios. La fel, exclud și spețele prin care mi se solicită decăderea din drepturi a unuia dintre parteneri. În ceea ce privește copilul, la asta mă refer. Dar subiectul îl voi trata pe larg într-un articol separat.

Cunoașterea profesiei de mediator la adevăratul său potențial

Am vorbit până acum doar despre spețe civile. Despre solicitări aiuristice în sfera penală voi vorbi în alt articol. Acum, în final, poate ar trebui să mă refer la cauzele pentru care multe dintre spețe, deși ar putea fi, nu sunt rezolvate la mediator.

Opinia mea este că în primul rând oamenilor le lipsește o educație minimă juridică. Mai sus am făcut referire și la acest aspect, inclusiv la educația financiară. Or, din câte am observat, în ceea ce privește educația juridică puține sunt acțiunile. O pată de culoare sunt acțiunile judecătorului Cristi Dănileț reflectate în site-ul Educația Juridică pe înțelesul tinerilor.

O parte din informații le puteți afla și de pe Portalul european de justiție – mediatori. Apoi, cred eu, printre cele mai folosite metode de promovare a mediatorilor sunt propriile acțiuni ale celor interesați. Vezi strategia de promovare a biroului de mediator al lui Dorin Ilie.

Opinia mea este însă că promovarea se va face în timp. Pe măsură ce tot mai multe spețe vor fi soluționate la mediator. Concomitent cu măsuri din partea statului și a sistemului de justiție. Acestea din urmă însă lipsesc în ultima perioadă. Mă refer la ultimii ani. Apoi, opinia mea, nu cred că ajunge să furnizezi informații corecte și regulate despre mediatori pe site-uri care tratează la modul general sistemul juridic românesc. Am putea începe, de exemplu, să vorbim mai pe înțelesul publicului larg. Să folosim în loc de justițiabil termenul de cetățean. Și alte cuvinte cu aromă juridică, să le înlocuim cu termeni mai comuni.

Apoi, concluzia concluziilor, fiecare mediator se promovează singur. Alternative nu există.