Ciudățenii despre divorț și căsătorie

ciudatenie la un divort
Ciudatenii la un divort, legi vechi si obiceiuri la despartire

Uneori poate fi atât de complicat să divorțezi, încât dacă ai fi știut de la început că s-ar putea întâmpla… nu te-ai mai fi însurat! (Și viceversa e valabil, adică la femei, nu s-ar mai fi măritat dacă știau că dau de un tembel.) Am găsit câteva metode de a divorța care, dacă nu ar fi de râs, ar fi de plâns! (Sau invers!?) În fine, unele s-au schimbat, legislația trebuia adusă la zi. Evident că modernizarea legilor este o condiție a progresului fiecărei societăți.

Oricum, merită să le citiți, măcar așa, pentru a vă putea da seama câtă „fericire” este să divorțezi prin intermediul unui mediator.

Cel mai simplu divorț. Fără avocat, fără mediator, fără nimic

Am descoperit asta într-un ziar vechi. Și care zicea că în populațiile de eschimoși divorțul este atât de simplu încât pare ireal. Adică eschimoșii, pentru a divorța, trebuie doar să nu mai stea împreună. Ținând cont că acum și civilizația lor s-a modernizat, legea divorțului ar însemna ca fostul cuplu să aibă adrese poștale diferite.

Mă gândesc totuși, că pe vremea când locuiau în iglu era ceva mai dificil. Adică presupunea niște lucrări de infrastructură, să sapi în gheață, să mai vânezi niște foci în plus, ulei pentru opaiț, chestii din astea… În fine, acum se mută cu chirie. Cred că pe spețele de divorț, acolo, avocații și mediatorii mor de foame. Și de ce au complicat asta europenii!? Mi-e greu să înțeleg…

Tot așa zisele civilizații primitive mai au o rezolvare elegantă. Aborigenii din Australia dacă nu reușesc să obțină divorțul pe cale amiabilă, căpetenia satului fiind și mediator în acest caz., trebuiau să plece pur și simplu de acasă. Părăsirea domiciliului (a colibei, mă gândesc) era un motiv întemeiat și acceptabil pentru divorț. Sau se căsătoreau direct cu altcineva și astfel se anula de facto prima căsătorie.

Divorț cu jurăminte și cu martor, ciudățenii americane

Statul american Maryland avea până nu demult o lege care spunea că se poate divorța dacă cei doi n-ar mai fi dormit împreună în timpul ultimului an. Mai mult, trebuie și cel puțin un martor care să confirme că da, căsnicia nu s-a mai consumat în acest fel.

În Dellaware se contrazic filmele americane, vă aduceți aminte că trăgeau o beție și a doua zi, mahmuri fiind, descopereau că s-au căsătorit. Ei bine, o căsătorie din glumă sau dacă a fost făcută din obligație se anulează fără discuții.

Legile divortului din Tennessee prevedeau până nu demult că un bărbat poate divorța de soție dacă o lasă cu provizii suficiente. Adică o cantitate importantă de fasole uscată (100 kg), carne și suficiente provizii de lână. Acestea din urmă ar trebui să-i ajungă femeii să-și coase ciorapi pentru timp de un an. (Eu mă gândesc că dacă mănâncă numai fasole nu mai vine nici dracu’ pe la ea!)

Mississippi avea o opțiune interesantă. Dacă un bărbat reușea să dovedească idioțenia femeii sale, putea să divorțeze liniștit. De unde se vede că discriminarea de gen are origini interesante, căci idioți se găsesc în aceeași proporție și printre bărbați.

În Kansas, femeia ar putea obține divorțul foarte lejer dacă ar aduce dovezi că bărbatul nu se înțelege cu mama ei. Adică veșnicele probleme cu soacra. În loc să elimini părinții din viața cuplului se elimină unul dintre parteneri. Statul Colorado are o prevedere conform căreia dacă doreai sex cu soția în ziua de duminică atunci ești bun de pușcărie dacă te reclamă nevasta. Sexul făcut în ziua de duminică fiind un motiv de divorț.

Asta cu tăvălitul mi se pare chiar o idioțenie, dar cred că erau ceva rațiuni religioase în motivarea ei. Mai bine aici, faci când te-apucă…

Neînțelegeri între soți; legalizarea crimei

În Kuweit dacă bărbatul se uita la o altă femeie într-un alt mod decât cel cuviincios, acesta risca pușcăria. Legea spunea că era valabil și dacă te uitai la o altă femelă, chiar dacă aceasta nu era om, era oaie sau vacă de exemplu. Ceea ce pentru mine este deja foarte ciudat. Adică dacă legea spune că este interzis să te uiți languros la o oaie… înseamnă că în societatea respectivă chiar se întâmplă chestiile astea.

Arabia Saudită are o prevedere care este foarte practică. Adică o femeie poate să ceară divorțul dacă soțul nu este capabil să-i aducă în fiecare zi cafea proaspătă. Asta însemna că trebuie să aibă o situație materială care să-i permită să susțină o familie, lucru rezonabil. Probabil că asta nu se mai aplică, acum ar trebui să fie ceva de genul cu puțurile de petrol. Dacă nu ai puțul tău, de ce mai vrei să te însori!?

Chinezii aveau o lege care permiteau femeii să-și ucidă soțul dacă-l prindea cu o amantă. Doar că trebuia să o facă cu mâinile goale, mă gândesc că doar strângându-l de gât se putea face asta. Îi dai să bea, adoarme pe scaun și gata, i-ai luat maul. În schimb, pe amantă putea să o ucidă în ce fel dorea. Asta da răzbunare!

Cuplurile din Samoa se puteau despărți dacă se aducea dovada că partenerii uitau de aniversarea zilei de naștere a partenerului. Asta e cam groaznică, în fiecare an riscai un divorț!

Căsătoria și divorțul, curiozități occidentale

O prevedere interesantă din statul Monaco arată cât de simplu și de ușor se pot despărți doi oameni. Fără ceartă, fără scandal. Se pune un anunț în holul primăriei în care ei afirmă că se despart. Anunțul acesta trebuie să stea acolo cel puțin 10 zile, dar să fie incluse în mod obligatoriu două duminici. Dacă afișul acesta rezistă, înseamnă că oamenii s-au și despărțit.

Legea asta din Monaco spune destul de mult despre rolul primăriei în viața oamenilor. Comunitatea locală este cu adevărat interesată de ceea ce se întâmplă în mijlocul ei. Mă gândesc că oamenii discută, vin la tine, unii fac pe mediatorii (de ce nu!?) și este foarte posibil ca neînțelegerile să dispară. Dar eu cred că acolo avocații au de lucru serios. Și un mediator, de ce nu!? Căci judecând după ce averi au monegascii… cred că se cam iau la bătaie la împărțeală. Soluția? Contract prenupțial.

Francezii au avut o lege care le permitea să se căsătorească cu o persoană decedată. Se aplica după primul război mondial, când o mulțime de femei au rămas fără partenerii lor decedați în lupte. Nu era doar o chestiune de onoare, de cinstire a memoriei celor căzuți pe front. Trebuie privită și ca pe un interes matrimonial pentru a rezolva problemele de proprietate. Adică, efectiv, concubinele să nu rămână pe drumuri.

Și închei cu o chestiune scoțiană. Dacă făceai sex cu o femeie care nu-ți era soție aceasta te putea obliga s-o iei de nevastă. Asta e, dacă n-ai astâmpăr…

» Divorț la mediator, notar, primărie? Sau în instanță…

Printre altele, m-am inspirat și din: