Desigur că şi eu primesc pe mail tot felul de bazaconii despre mediere şi mediatori, de la tot felul de voievozi, dar ceea ce mi-a intrat astăzi în căsuţa poştală (culmea, de la Consliul de Mediere!) mi se pare total deplasat. Adică o speţă inventată a unui mediator de la Iaşi, care mai mult face de râs branşa asta decât să o promoveze.
În primul rând, nici măcar cu indulgenţă nu poate fi numită speţă, astfel de aşa-zise speţe putem crea fiecare dintre noi cu o cadenţă de Kalashnikov, iar unii dintre noi, dacă mai şi dau pe gât un păhărel, ar putea inventa la speţe încât să umilească orice mediator!…
Desigur că nu vorbesc neacoperit de informaţii, este vorba despre presupusul conflict cauzat de gelozie, între un soţ iubitor dar nervos şi nevasta lui care întârzie şi naiba ştie pe unde umblă şi colac peste pupăză mai are chef şi de-un divorţ o speţă (era să scriu un şpriţ!) pe care un mediator cu fustă de la Iaşi ni l-a vârât pe gât în ‘neaţa asta de 10 decembrie şi pe care, ca un paharnic devotat, Consliliul de Mediere ni l-a turnat mai departe. Halal să ne fie, dar cine oare cu mintea-ntreagă se poate gândi că există aşa ceva în realitate!? Şi mai grav este că niciun presupus iubăreţ matol nu va recurge la serviciile vreunui mediator după ce citeşte o asemenea „speţă”, dacă apucă s-o citească până la capăt!
Eh, şi-n atare condiţii, îmi pun şi eu întrebarea: dacă din puţinul timp liber pe care-l avem la dispoziţie, şi din şi mai puţinul timp pe care-l dedicăm în mod voluntar propăşirii profesiei de mediator, nu ar fi cazul să o facem cu mai mult discernământ? Iar dacă nu avem acea fărâmă de minte care să ne sugereze că mai mult rău facem decât bine, eu zic să ne lăsăm păgubaşi!
Am scris aceste rânduri obraznice despre meseria de mediator (şi despre cine o bârfeşte) din cauza acestui material cam tâmpiţel din gazeta de iaşi, sau ce mama naibii o fi, şi pe care-l puteţi lectura cu nişte seminţe de bostan şi o bere! Vedeţi acest link. Să nu uit, am scris acest text pe banii mei, aşa că nu tre să dau socoteală la nima!
Orice mediator este convins că pentru a promova medierea este nevoie într-adevăr de o campanie de informare, şi nu trebuie aşteptată vreo lege nemaipomenită de la un parlament adormit, nu trebuie să se bazeze nimeni pe nimic altceva în afară de propriile puteri. Această procedură alternativă de soluţionare a conflictelor trebuie popularizată cât mai repede şi mai eficient, astfel ca oamenii să afle ce avantaje au dacă apelează la serviciile unui mediator. Iar în toată paradigma asta, dacă ne mai dăm şi singuri cu stângu-n dreptul…
