Revoluţia taţilor – drumul spre mediator

drumul-spre-mediator

După divorţ, un tată este egal în drepturi cu mama! Viaţa după separare şi noua viziune asupra rolului unui tată în relaţiile cu copiii şi mama sunt esenţa Rezoluţiei 2079, adoptată în octombrie 2015 de către Adunarea Parlamentară a Europei. Practic, este un document care ar trebui să pună bazele unei altfel de concepţii asupra modului în care instanţa gestionează relaţiile dintre părinţii care tocmai ies dintr-un divorţ. Şi, vom vedea, rezoluţia vrea să dea un impuls spre dezvoltarea profesiei de mediator.

Dincolo de aspectul ei revoluţionar, cel puţin teoretic, rezoluţia ar trebui să deschidă drumul spre o reaşezare a locului pe care îl ocupă un tată în educaţia copiilor după separarea familiei. Altfel spus, taţii ar trebui să aibă drepturi egale cu mamele. Actul este un impuls spre statele membre de a respecta drepturile taţilor de a-şi exercita autoritatea părintească.

Mai mult, se solicită organelor legislative ale fiecărui stat de a facilita, încuraja sau chiar de a impune medirea în definirea relaţiilor de după separare. De fapt, dirijează sistemele legislative de a impune profesia de mediator, după cum rezultă în continuare.

Astfel, rezoluţia 2079 din 2015, pct 5.9 solicită statelor membre „să încurajeze și, după caz, să stimuleze medierea în cadrul procedurilor judiciare care privesc cazuri de familie ce implică copii, în special prin instituirea unei sesiuni de informare obligatorii dispuse de instanța judecătorească în scopul de a-i face pe părinți să înțeleagă că reședința alternantă poate fi o opțiune potrivită ce servește interesul superior al copilului, şi astfel ei să colaboreze pentru o obține o astfel de soluție, prin asigurarea faptului că mediatorii sunt instruiți în mod adecvat și prin încurajarea cooperării multidisciplinare bazată pe modelul Cochem. (Despre modelul Cochen într-un articol viitor…)

album-de-familie-nelson-rodriguez
Album de familie – Nelson Rodriguez

Să ne aşteptăm în următoarea perioadă la o „sprijinire forţată” a intereselor medierii şi în esenţă a rolului unui mediator în societatea românească? Opinia mea este că nu, sau nu imediat, chiar dacă majoritatea lucrurilor bune vin impuse de afară! (Cele rele se propagă singure…) Rezoluţia este adresată în primul rând magistraţilor care, în sensul în care a fost emisă rezoluţia, vor trebui să creeze altfel de decizii şi sentinţe, unele care să ţină cont de „mersul” societăţii dar, aş spune eu, în acelaşi timp, să traseze acest drum.

Opinia mea este aceea că judecătorii din România (indiferent dacă vrem sau nu să acceptăm) sunt un produs al societăţii. Ei nu vor putea să emită, la propriu, sentinţe şi decizii care să iasă foarte mult din ceea ce suntem noi. Schimbarea nu se face peste noapte.

Apelarea la serviciile unui mediator va deveni, cu siguranţă, un lucru obişnuit, dar ştiţi când? Atunci când fiecare dintre noi va avea alte amintiri despre viaţa de familie, şi nu neapărat pe cele cu mama stând în picioare lângă scaunul bărbatului.