Poţi evita executarea silită printr-un mediator?

acord-de-mediere-executare-silita

Opinia mea este că o mare parte dintre cei executaţi silit se consideră nevinovaţi şi caută tot felul de subterfugii în a evita procedura de executare silită. Mai nou, se interesează şi dacă apelând la mediator îşi vor putea salva bunurile şi salariile de la popriri/executări. Tot ca o părere personală, foarte mulţi dintre cei la care le-au ajuns portăreii la uşă sunt de rea credinţă. Cunosc eu însumi cazuri în care după ce au luat “credite cu buletinul” de la bănci (în perioada de glorie a consumurilor bancare) au “uitat” să mai achite ratele şi în cele din urmă s-au trezit cu salariile tăiate.

Mai mult, dacă veţi citi comentariile pe site-uri sau bloguri de pe la diverşi avocaţi sau mediatori autoştiutori veţi constata că ideea de recurgere la serviciile unui birou de mediator sunt de-a dreptul îndrăzneţe pentru epoca în care trăim. Adică, deşi ar trebui să fie limpede pentru oricine că o datorie trebuie plătită, se nasc tot felul de guru care susţin că se poate evita şi asta doar apelând la serviciile lor. Mentalitate tipic românească.

Una dintre cele mai mari probleme ale amatorilor de literatură avocaţială-juridică-mediere este neînţelegerea termenilor juridici. Nu ar fi o problemă, nimeni nu s-a născut învăţat, dar problema care şi-o pun debitorii despre care vorbesc nu este cea de a apela la mediere ca la un serviciu prin care să poată plăti mai convenabil ratele, de exemplu, sau scutirea/evitarea unor chelutieli inutile, ci cum să facă să nu mai plătească, spuneam că toţi sunt nevinovaţi, la fel ca puşcăria de pe Popa Şapcă, plină şi ea de inocenţi.

Dacă banca a cesionat creditul nu poţi fi executat silit

captura-avocat-cesionare-credit
captura de ecran cu un titlu care poate sa induca in eroare

Titlul de mai sus este o dezinformare crasă, luată de pe un site de avocat. Chiar dacă în cuprinsul articolului de sub acest titlu se vine cu informaţia corectă, respectiv aceea că da, aşa este, în anumite condiţii (numai în anumite condiţii, conform NCC) procedura de executare silită nu produce efecte, “bomba” este aruncată deja. Efectele acestei corecţii din interiorul textului sunt însă mai puţin importante decât titlul.

Consecinţa unei asemenea dezinformări este atragerea de clientelă. Cititorii, inculţi din punct de vedere juridic şi aproape total analfabeţi în ceea ce priveşte limbajul şi termenii, cu siguranţă vor lua de bună informaţia din titlu. Vor rămâne cu senzaţia (greu de înlăturat ulterior) că doar acolo, pe site-ul acela este cineva foarte abil şi în stare să se lupte cu sistemul. Li se va întări convingerea că statul îi exploatează, că toată ţara asta este plină de mizerie, etc.

Dacă fac o paranteză, pentru a se înţelege gravitatea fenomenului, pot spune că printr-o dezinformare ca aceasta funcţionează sistemul folosit în presă de a calomnia pe cineva, de a discredita, de a exclude pe cineva din campania electorală, de exemplu. Până în urmă cu câţiva ani se foloseau intens dezinformări de genul acesta în lupta poltică fără scrupule prin intermediul presei. Spuneai într-un ziar despre cineva că este homosexual sau că a jefuit o întreprindere, că a dus-o la faliment, orice porcărie, fără a avea nicio bază afirmaţia, ieşea scandal şi nu făceai decât să dai o dezminţire, un drept la replică, orice… dar răul era făcut deja. Puteai retracta sau nunaţa orice, nimeni nu mai ţinea minte decât expresia calomniatoare acuzaţiile de furt şi ce-or mai fi fost.

Un mediator poate opri executarea silită?

Nu. Prin mijlocirea unui mediator se poate încheia un acord de mediere chiar şi în timpul unei executări silite. Ceea ce poate însemna desigur renunţarea la pretenţiile de executare, dar nu înseamnă că datoria a fost ştearsă. “Intervenţia” unui mediator în timpul executării silite poate însemna ca debitorul să-şi păstreze bunurile, dar acest lucru este consecinţa înţelegerii cu creditorul, o tranzacţie concretizată într-un acord de mediere, dar în niciun caz mediatorul nu poate emite pretenţia că a reuşit să înlăture temeiul executării silite. Doar că părţile şi-au dat seama, în ceasul al 12-lea, că o mediere este mai elegantă, mai ieftină şi mai puţin stresantă decât o executare silită.

Problema care se pune este dacă pot fi înlăturate asemenea dezinformări ale justiţiabililor, făcute în scopul atragerii de clientelă? Părerea mea este că nu. Vor putea fi minimizate printr-un proces de educaţie. Însă, despre proliferarea serviciilor unui avocat sau ale unui mediator care să fie obţinute prin metode mai puţin ortodoxe, dar perfect legale, se va putea vorbi mai mereu, ele vor fi mereu o veşnică temă de discuţie.

Mai cred că distingerea între limitele şi aptitudinile pe care le poate oferi un avocat sau un mediator este realizabilă. Dar nu azi sau mâine, ci după un intens program de educaţie şi promovare.