Divorț la mediator, idee dominantă

divort la mediator

Nu cred ca un divort la mediator ar trebui sa fie singurul lucru pe care-l știu oamenii despre mediere. Tehnic vorbind, nici nu este corectă exprimarea, căci doar judecătorul desface căsătoria. Mai corect ar fi să spui divorț cu ajutorul unui mediator Dar despre această discuție puțin mai jos în acest text.

Un birou de mediator n-ar trebui să fie căutat doar de către cei ce vor și cred că vor obține un divorț ieftin, rapid și discret. Cel puțin așa vreau eu. Ar trebui ca medierea să fie o soluție altdrnativă mai puternică de rezolvare a litigiilor. Pe altă cale decât cea a unui proces în instanță. O soluție în care părțile ajung la un rezultat pe care-l acceptă fiecare, în liniște și la adăpost de ochii curioși ai băgătorilor de seamă dintr-o sală de judecată. Și, în același timp, fără să cheltuie o mulțime de bani pe onorarii avocațiale, taxe de timbru, expertize, cheltuieli cu martorii și timp pierdut.

Așadar, atractivitatea este dată de eficiența unui divort la mediator. Deși medierea ar trebui să intervină în cea mai mare parte a litigiilor.

Despre perspectivele medierii, văzute prin prisma unui mediator care nu s-a retras, nu și-a suspendat activitatea (și nici n-are de gând să o facă!) am de gând să scriu în alte materiale. Deocamdată, două vorbe despre ce înseamnă un divorț la mediator.

La mediator se definește în mare parte un divort. Dar și împăcarea…

Oricât de paradoxal vi s-ar părea titlul de mai sus el respectă un adevăr juridic. Apoi, literalmente vorbind, la mediator nu se pronunță niciun divort. Instanța de judecată pronunță divorțul! Am făcut această precizare din respect pentru judecători, știu că unii chiar se irită când aud expresia „vreau să divorțez la mediator”!

De ce se folosește totuși sintagma de „divorț la mediator” nu e foarte greu de explicat. Din cauza vorbirii curente, ceea ce nu ne împiedică pe noi, cei care avem studii juridice, să explicăm. Sp spunem oamenilor că doar instanța pronunță desfacerea căsătoriei. Noi, mediatorii, ușurăm drumul spre această sentință, organizăm totul astfel încât lucuril să fie foarte clare. Astfel încât judecătorului, cu dosarul în față, să nu-i mai rămână de zis decât: nah, dacă nu se mai poate, atunci bine c-au făcut-o ca lumea…

Ba, mai mult, mediatorii au reușit să ăntoarcă din drum suficient de multe cupluri. Doar pentru asta este medierea, nu!?.

Fără a da detalii despre spețele mele de mediere, mărturisesc că am avut parte din plin de divorțuri. Că oamenii ajung la mediator cu gândul foarte bine conturat de a divorța. Nu vor decât să fie cât mai repede și fără stres pentru copii, să nici nu plătească foarte mulți bani. Am avut și cazuri în care perechile s-au răzgândit sau și-au mai acordat o șansă, însă foarte puține raportate la numărul de despărțiri… Aceasta este de fapt și una din marile dezamăgiri ale profesiei: folosirea medierii pentru a transpune o hotărâre deja luată. Respectiv a încetării căsătoriei. De către cine știe ce este medierea…

Profilul psihologic al (i)mediaților

După atâtea spețe de mediere aș putea să fac un portret robot al celui care ajunge într-un birou de mediator, aici, în Timișoara. În general este un om educat, care a citit și altceva în afară de tabloide. Cei care apelează la mediere (am remarcat) au capacitatea semnificativă de a discerne. Ei extrag din multitudinea de informații care circulă în spațiul public.

Cuplurile care ajung la un birou de mediator au realizat că prin mediere, dacă nu reușesc să se apropie într-un fel sau altul, măcar au șansa de a se despărți civilizat. Astfel încât să se poată întâlni întâmplător pe stradă și să nu traverseze pe celălalt trotuar.

Cei care au stat în fața mea, indiferent că aveau sau nu idei preconcepute despre un mediator, au sfârșit prin a face o observație. Aceea că medierea este unul dintre cele mai bune lucruri care ar trebui să existe în viața fiecăruia dintre noi. Și nu vorbesc doar despre divorțuri, mă refer la comportamentul nostru pe plan general. Ar trebui să vorbim mai des unii cu alți. Să fim mai receptivi fiecare la problemele celuilalt. Cam asta înseamnă medierea: o cale de mijloc!

Opinia mea este că medierea n-ar trebui să producă doar acorduri prin care se solicită instanțelor pronunțarea divorțului. Ci mai ales o procedură unde ne putem așeza la masă și să discutăm omenește. E foarte important să avem capacitatea de a discuta unii cu alții.

O ultimă idee: de fiecare dată după ce deschid calea spre un divorț, după ce iese pe ușă fostul cuplu, simt o apăsare imensă. Simt că le-am preluat grijile, că mi-au lăsat mie mare parte din problemele lor. Este o senzație apăsătoare, grea, plină de tristețe și care, o spun deschis, nu-mi place deloc.

Partea de final

PS: Am observat că blogul Consiliului de Mediere nu mai există, păcat, ar fi putu fi un mic panaceu la lipsa de informații despre ceea ce înseamnă un mediator.

Citește și: