Cum m-am (re)făcut mediator…

conflict
Aceste femei au nevoie de mediere...

După declararea neconstituţionalităţii obligativităţii şedinţei de informare în privinţa medierii, profesia de mediator a intrat într-o altă zodie. Ca să nu spunem că a devenit neatractivă, căci cine naiba mai plăteşte un purcoi de bani să se facă mediator!? Într-o ţară unde oamenii mai bine se omoară între ei, mai bine dau faliment, mai bine mănâncă pietre decât să cadă la pace, nu are nicio şansă medierea…

Eh, şi gândindu-mă aşa, am zis că e cazul să schimb site-ul, să scot naibii chestiile alea cu medierea e obligatorie, că trebuie să mergi la mediator altfel intri-n puşcărie. Dar, ştiţi cum e, când faci pe gratis parcă nu faci cu tragere de inimă şi am tot amânat să lucru la site-ul meu. Până într-o zi când o văd pe mătuşă-mea pe stradă şi o aud cum strigă la mine: hei, mai eşti mediator? Mie-mi venea să intru în pământ de ruşine…

În fine, nu voi povesti eu în ce belea a intrat cu un avocat, care i-a luat bani pe un onorariu de mediator şi că tot la judecată a mers, nu despre asta e vorba, i-am ascultat păţania şi m-am crucit. Şi-i zic: păi bine mătuşă, n-ai zis că vii la mine? Ba da, am zis, dar ce, eşti supărat de asta!? Nuu, de ce să fiu supărat, dar uite de asta nu merge medierea-n ţara asta, că te trădează până şi neamurile, că se duc la avocat în loc să încerce la un mediator…

Aşa, am descoperit piatra filozofală, de asta n-are nimeni nevoie de mediator, că-s tot felul de mătuşi pe lumea asta! Şi m-am pus să scriu un text pe tema asta, dar nu-l mai găsesc, că mi-a crăpat calculatorul şi totul e varză printre documentele mele, nu mai e nimic unde trebuie să fie. Şi din cauza asta, că nu-mi mai găsesc textul cu de ce nu e nevoie de mediatori în ţara asta, am mai amânat o vreme. Până ieri.

Ieri am zis că gata, să fii mediator nu înseamnă că aştepţi să-ţi dea statul ceva de pomană, că statul ăsta nu-ţi va da nimic niciodată, dacă vrei să câştigi bani din mediere, că cine naiba o face pe gratis, atunci trebuie să pui osul la treabă!

Dacă vrei să fii mediator trebuie să crezi în asta! Trebuie să le dai nabii de mătuşi şi să n-aştepţi pomana din pensia lor nenorocită. Trebuie să te lupţi, că până la urmă oamenii tot pricep, că mai bine se înţeleg cu mine între ei, decât să se judece într-o sală plină cu ochi şi urechi care parcă asta aşteaptă, să-ţi soarbă fiecare picătură din necazul tău.

Şi, uite aşa, m-am (re)făcut mediator. S-o mai văd acum pe mătuşă-mea!…