Desigur ca prima obligatie în privinta medierii revine celui care are intentia sa deschida un proces. Adica reclamantul trebuie sa mearga primul la mediator. Astfel, daca litigiul se încadreaza într-una din cele definite de legea medierii, respectiv Legea 192/2006, instanta nici nu va lua în seama cererea de chemare în judecata respingând-o ca inadmisibila, în afara de cazul în care reclamantul a depus un certificat de informare eliberat de un mediator autorizat (sau un proces verbal, dupa cum se va vedea mai jos).
Ce înseamna acest lucru? Înseamna ca eu, ca reclamant, am fost la un mediator, acesta l-a citat pe pârât, el a venit, am parcurs amândoi sedinta de informare privind avantajele medierii, dar niciunul din noi nu a considerat ca doreste ca litigiul sa fie stins prin mediere. Ca atare, ne judecam!
Daca pârâtul nu a venit desi a fost citat si exista aceasta dovada, sau a transmis clar ca nu doreste sa participe la sedinta de informare sau nu a dat niciun raspuns, aceasta înseamna ca mediatorul va elibera un proces-verbal. Documentul va servi reclamantului pentru a continua actiunea în instanta.
Trebuie mentionat ca în conformitate cu art. 602 procedura de informare nu poate depasi 15 zile calendaristice, incluzând si formalitatile pentru convocarea partilor.
Mediatorul va elibera tot un proces verbal si în cazul în care s-a încercat stingerea litigiului prin mediere, dar aceasta a esuat.
Deci, esenta acetui text este aceea ca partea reclamanta are datoria de a pregati sedinta de informare. Desigur ca nimic nu sta împotriva ca ambele parti sa se prezinte la mediator, iar apoi fie ramân în mediere, fie merg în instanta.
In timpul sedintei de informare, daca aceasta este facuta cu buna credinta, responsabilitate si profesionalism de catre mediator, parcugerea medierii va fi aproape sigura. In general, nu exista litigiu care sa nu poata fi mediat.